" POTI?" un eseu de exceptie marca pictorul Constatin P. Popescu

      Poţi simţi cum cheia ce o porţi vindecă totul, înlăturând consecinţe care pot fi amare?

      Poţi coborî în infernul cel mai adânc însoţit de fiinţa gândului tău, creat numai de tine, dar cu iluminări de care nici nu aveai habar că pot trăi în tine?

      Poţi să rămâi senin când înţelegi că gândul acesta nou poate desface legături adânci ale sorţii celui iubit, că poate dezlega blesteme şi lucrări magice străine sufletului încă înrobit de ele?

      Poţi să primeşti deplin în tine pe cel iubit, odată ce şi fiinţa lui te primeşte, musafir neaşteptat, dar dorit?

 

      Aripi noi de cer curat vor creşte pe umerii dăruiţi acum cu gândul făurit de tine, din tine, pentru fiinţa iubită. Nu ştiai, dar descoperi acum, odată cu renaşterea fiinţei iubite, cum renaşti tu din tine însuţi şi din gândul făurit de tine. Esenţa lui, mesagerul care te dăruieşte cu puterea aceasta, dormea adânc în inima ta. Trezirea ta la viaţă, aducând trezirea celuilalt către viaţa sinelui său, vine de la puterea de sus.

      Fă în aşa fel încât lucrul acesta să rămână necunoscut şi nu te lăuda nimănui, nici măcar ţie, pentru el. Oricum îl simte şi îl află fiinţa căreia îi e destinat. Eşti doar un purtător al mesajului şi fii bucuros pentru asta, ai cunoscut astfel puterile făuritoare de nemărginire ale gândului tău. E doar un pui mic, un copil de gând al gândului celui mare, aşa cum tu eşti un copil al Tatălui ceresc. Nu te minuna de urmările faptului-gând al tău, nu aştepta vreo răsplată. Ai doar siguranţa înfăptuirii tale, pentru care nu ai nevoie de bani sau averi. Ai deja o inimă, un suflet pe care îl afli doar dăruind totul altora, îmbogăţindu-te astfel. Fă în aşa fel încât scânteia aceasta de lumină, odată ivită în tine, să călăuzească vorbele, faptele, acţiunile, trupul tău. Va şti întotdeauna să lucreze chiar în cele mai grele împrejurări ale vieţii. Este de neînvins. 

      În comoara aceasta vei găsi comorile inimilor celorlalţi, despre care unii din ei nici măcar nu ştiu că le poartă. Vei găsi atunci locul uitat de mult, starea de înălţare dăruită celor dragi, sălăşluind deja în tine. Nicio fiinţă binecuvântată de această bucurie a gândului tău nu mai poate fi stăpânită de vreun rău, nicio boală nu mai are putere înrobitoare asupra trupului şi minţii sale. Devii întreg şi tu odată cu întregirea dăruită de tine celuilalt. Nu uita însă că întregirea aceasta ţi-a fost dăruită de ceruri pe care acum încă nu le poţi ajunge, dar într-o zi vei putea. Ce bucurie poate fi mai mare decât aceea a regăsirii depline a ta prin dăruirea întregirii tale celorlalţi?

      Poţi să făureşti măcar un sâmbure de gând ca acesta? 

      Dacă simţi că da, atunci află că aceasta se numeşte dragoste, iar tu nu eşti decât un purtător al mesajului pe care l-ai făurit, ajutat de cerul de deasupra fiinţei tale. 

      Bucură-te! Poţi.

 

 

preluare MARCA APERTA ROMANIA, revista colaborator al Romnewsmedia