Doru Ștefan Dăncuș, fiul " risipitor" de vorbe-n timp

16.11.2013 08:10

de Adrian Melicovici

 Poet si editor in acelasi timp, Doru Stefan Dancus a sosit de multi ani la Targoviste devenind prin propriile-i puteri un nume in breasla celor ce creeaza dar si ajuta creatia. Maramureseanul a lansat la propriu nenumarati poeti ori scriitori prin Editura Singur, cunoscuta deja in toata Romania si nu numai. Fire calma, aparent inchisa dar deschisa sufleteste, Doru Stefan Dancus nu a obosit niciodata sa ofere prilejul multor talente de a iesi in prim plan prin proiecte viabile, in cenacluri literare sau scoli de vara. Ambitios si vesnic cutreierator al propriilor vise de viata si de frumos, el iubeste enorm florile si este atasat discret de momentele pe care merituos le creeaza. Cum sunt de exemplu acelea cand canta. Caci Doru Stefan Dancus este si un solist de folk autentic deseori. Il descoperi cu rabdare si in acelasi timp al cunoasterii unui adevar: anume acela ca desi pare un singuratic, nu este. Dimpotriva, se are pe el insusi intr-o lume unde creatia greu isi mai face loc in cotidian. Dancus reuseste insa imposibilul: sa starneasca darnicia cuvintelor frumos slefuite. Sa mai starneasca si generozitatea dezarmantei minunatei sale simplitati ca om. Dar vom mai scrie despre Doru. Avem motive si avem si bucuria sa-l cunoastem asa cum ne da de banuit: mereu imprevizibil in cel mai " ascuns" neprevazut. L-am numi si noi " fiul risipitor" dar din alt motiv: pentru ca din ceea ce face, mereu are grija sa se intoarca! Si daca trebuia sa-i mai punem un nume, i-am zis de data asta " Doru Stefan Dancus", fiul " risipitor" de vorbe-suflet in timp. Iti multumim , Dorule!

Sa cunoastem o picatura din universul scriitorului desprinsa din ultimul sau volum publicat si cu ajutorul amicilor sai care i-au citit cartea de mai jos:

SURSA: TABLOURI FARA SEMNATURA  al lui Teodor Cabel. 

A douăzecișicincea toamnă dintre noi
 
Prin ploaie când te căutam în toamnă
Când amorțeau releele locale
Știam prea mult o noapte ce înseamnă
Cădeam prea des în piețele mentale
 
Acum când sparg în dinți o altă toamnă
Când funciar revolte mă obligă
Îmi amintesc rușinea ce înseamnă
Când din beția-mi Dumnezeu mă strigă
 
În toamnă aveai versuri și-o țigară
Un parc îți respira identitatea
Eram tăcut. Departe. Era seară
Statuile îmi dărâmau cetatea
 
Acum când toamna este fără tine
Când frunzele verbale ni-s fatale
Când abandon primăvăratic vine
Din reconstituirea mâinii tale!
 
Demult, venea orbirea să ne-arate
Un calendar ce cobora în stradă
Eram interesați de aspra moarte
A celor care nu puteau să vadă
 
Acum când toamna noastră ne reclamă
Când împreună toamna s-ar putea
Parcă-i târziu și parcă ne e teamă
Că dintre noi doar unul s-ar preda
 
( Doru Stefan Dancus)

 

Înapoi

Subiect: Doru Ștefan Dăncuș, fiul " risipitor" de vorbe-n timp

Niciun comentariu găsit.

Comentariu nou

Contact

ROMNEWSMEDIA INTERNATIONAL

Înregistrare eveniment nou

Vă rugăm înscrieți informațiile de mai jos:

© 2013 Toate drepturile rezervate.

Creați un site gratuitWebnode