GABRIELA NENCIU DRAGHICI- POETA DORURILOR PLANSE

19.05.2014 20:22

de Adrian Melicovici

Locuiește în Italia în acest moment și muncește din greu pentru a fi aproape de familia ei. Este prizoniera propriilor ambiții dar nu se lasă. Există un licăr tot mai vizibil la capăt de drum anevoios, într-o luptă continuă cu ea însăși. Printre toate obstacolele și greutățile vieții, poeta dâmbovițeancă nu uită să își trădeze voit sensibilitatea. O vom regăsi în volumul ei de poeme, Doruri plânse.

Acest volum, a apărut în anul 2012 la Editura POLIGRAFIA EDITURA TREIRA. Dragostea pentru fiii ei emană de la bun început, ca o îmbrățișare caldă și prelungă până la dragostea infinită pentru ce-i este mai drag în această lume: ” Nu sunt bogată, sunt săracă, nu am averi, nu am nimic...și știu că pot să mă ridic, am doi copii, băieții mei...” De fapt, repetiția anumitor expresii nu este greșeală nici pe departe ci poeta se descrie ca mamă iubitoare pe sine, dintr-un condei care mai are multe de spus celor ce o vor citi și vor căuta să o înțeleagă.

Autoarea îndeamnă la optimism, fericire chiar, prin gândurile așternute chiar recent, când provoacă la trăirea unui prezent esențial. ” Nu pierde timpul gândind la viitor... Gândeşte-te că sfârşitul vieţii este prea aproape, că zile sunt prea puţine, pentru a-ţi permite să te întristezi un minut din viaţă, cu lucruri mărunte.Trăieşte fericirea de moment şi lasă viitorul să vină cu ale lui şi cum vrea! ” scria recent mama luptătoare pe propriul blog... loc unde numerotate, sunt așternute gânduri după gânduri...Gabriela este ca mai toți poeții, o veșnică visătoare îndrăgostită. Rațiunea din maturitatea de mamă transcede cumva către sentimentul sacru al inimii, trimițând astfel un mesaj celor de oriunde să nu uite că dragostea este cel mai frumos sentiment uman: ”

Mai rămâi acum când încă te iubesc

când florile nu mă uita îmbobocesc,

Rămâi când doru-i greu şi mă topeşte

o, rămâi tu, eu şi o poveste. ”

Într-un fel, fiecare dintre noi suntem câte o poveste, nu? Oricine are întotdeauna ceva de spus celorlalți, pe cât mai convingător și posibil cu putință. Gabriela Nenciu Drăghici, ascunsă de un rest de lume în propriul colț, de mulți neștiut, unde luptă să se învingă pe sine și să își mulțumească copiii, scrie mereu, fără să se oprească din speranță și credința că nu doar ea ci oricare dintre noi putem izbândi în ce ne e dat să realizăm.

Despre autoare, descoperim câte ceva și redăm aici o scurtă prezentare:

S-a născut la Voineşti de Dâmboviţa, satul Manga., unde a copilărit şi a învăţat în clasele primare. Continuă studiile la Târgovişte unde a frecventat şi şcoala populară de artă secţiunea, canto. Cântă muzică populară, etno şi muzică uşoară. Îi plac toate genurile de muzică însă muzica populară o iubeşte. Scrie: Romane, texte muzicale, proze, poezii, eseuri, epigrame, aforisme, pamflete.

Nu știm ce va mai scrie Gabriela Nenciu Drăghici în viitorul apropiat dar cum a spus chiar ea, hai să trăim prezentul despre care ne-a vorbit. Versurile ei, simple și uneori haotice, nu sunt nici pe departe dezordonate. În ele descoperi lacrimi, căutare, durere dar și bucurii în regăsiri interioare. Într-adevăr, cunoscând-o mai îndeaproape, îi simți ” vocea inimii-n cuvinte”. Purtătoare de ”Doruri plânse”, descoperim frumos surprinși un clip unde ne spune cu propria-i voce ” O poveste de dragoste”. Nemuritoare, povestea se repetă în fiecare inimă a acestui pământ. Volumul de versuri al Gabrielei Nenciu Drăghici, ” Doruri plânse”, este și el o poveste care continuă. Autoarea, bine îndrumată, își poate șlefui gândurile și chemările sufletului și mai frumos. Deocamdată, trebuie apreciată poeta mamă și citită atent printre rânduri și gânduri, frumoasă și ambițioasă prin tot ce face. Gabriela ne va surprinde și mai mult. Și poate că atunci, Dorurile plânse se vor transforma în Lacrimi de bucurii. Noi suntem siguri că va reuși!

Urmăriți mai jos un videoclip relevant. Versuri și voce, Gabriela Nenciu Drăghici.