" Insomniile" Irinei Binder şi zbor printre " Fluturi "
13.10.2014 12:02
" Cuvintele scriu și simt că mă eliberează.". Irina Binder.
un material de Adrian Melicovici
( scriitor )
Italia, 12-13 oct.2014
În tinereţe, chiar adolescenţă pot spune, am fost marcat pentru mulţi ani de o carte scrisă de un clasic. Este vorba de " Martin Eden ", autor Jack London. După mine, a fost un rebel, prin felul său de a se împotrivi oricăror prejudecăţi, ca să ajungă sus. Iar Martin Eden a ajuns sus. A trăit însă dezamăgirea maximă, înţelegând abia atunci, la "sfârşit ", că oamenii pe care-i credea zei, nu erau deloc aşa. Rămâne însă pilduitoare povestea. Drama. Efortul. Răbdarea şi suferinţa. Bucuria. Tristeţea. Şi tot aşa. Scriitorul a descris foarte bine etapele unui urcuş anevoios către nicăieri, până la urmă. A rămas întreaga lui operă pentru posteritate. Şi, mai ales, îndârjirea. E ciudat să reuşeşti şi să descoperi că ai reuşit degeaba. Un non sens, propria mea afirmaţie pentru că generaţii peste generaţii l-au citit pe London şi povestirile sale, înţelegând " Dragostea de viaţă " sau substratul colţilor lui " Colţ Alb ".
Dar nu ca să vă povestesc ce am citit eu acum mulţi ani scriu aceste rânduri. Vreau să fac un salt cu ajutorul arcului peste timp. E minunat să uneşti amintirile cu prezentul pentru un " azi " legat de cel mai frumos " mâine ". Hai să numesc asta " puntea gândurilor ". Această punte, nu se rupe niciodată. Doar se leagănă, ca şi cum un balsam interior ţi se duce în suflet să te ungă la nesfârşit. Într-un capitol dintr-un roman al meu, am numit chestia asta " Valsul sufletului călător ".
Într-o seară, am " dansat " cu mine însumi. Internetul te enervează, te deziluzionează, îţi fură din timp şi renunţi la un moment dat să îl mai foloseşti. Aşa era să fac eu, nu demult. Ştiţi cum se întâmplă uneori, dai acolo cu un aer absent nişte click-uri şi mai consumi câteva minute fără folos din viaţa ta. Să numim momentul care a urmat " revelaţie". Nu îmi era somn şi mai mult instinctiv, am ajuns pe pagina unei scriitoare. Cadrul era aproape perfect: " Insomniile " pe monitor, o cafea care aştepta, cu toate că era târziu, să fie servită, două pastile pe care trebuia să le iau ca să elimin odată piatra aia din rinichi şi mai apoi şi puţin zbor imaginar, prin " Fluturi ".
Pentru prima dată după foarte mult timp, am retrăit cele mai frumoase " Insomnii ". Deseori, Irina Binder, căci despre ea vorbim, pare să se reinventeze, nu să se schimbe, nu să se transforme. Aţi văzut cum picură roua printre palme atunci când păşiţi "desculţi în parc" ? Simţi aşa o binefacere de moment, răcoarea cea mai binevenită a unei dimineţi. " Insomniile " sunt de fapt o permanentă dimineaţă. Te ţin treaz, deodată cu ce ai mai bun şi frumos, conştiinţa e trează deodată cu tine.
Eu scriu din suflet aceste rânduri. Nu am sarcină de la nimeni niciodată să scriu ceea ce simt. Irina are o calitate excepţională: te face să simţi în cea mai frumoasă profunzime ceea ce scrie şi te mai face să o simţi şi pe ea. Îţi este prietenă, omule, cititorule, sufletule, oricine ai fi, fără să o vezi şi fără să o auzi. Nu trebuie să te apropii de ea pentru că e cu şi lângă tine, prin ceea ce scrie. Nu e datoare cu nimic să fie aşa cu oamenii dar o face prin ea însăşi, prin lucrurile frumoase.
Uite aici un exemplu, poate nu cel mai bun dar suficient de bun ca dovadă ca să nu dormi nici tu, cititorule dacă te molipseşti de " Insomnii ". Dar poate că fiecare om ar fi puţin mai bun dacă ar trăi într-o lume a lui, frumoasă, ca să ne spună mai apoi şi nouă despre ea: " Mi se spune adesea că sunt naivă şi că trăiesc într-o lume frumoasă, ireală. Într-adevăr, lumea în care trăiesc eu este frumoasă, iar eu nu voi renunţa niciodată să cred în ea doar pentru că nu este totul perfect. (...) În lumea mea frumoasă oamenii nu se bucură de necazul cuiva, nu fac rău pe ascuns, nu sunt prefăcuţi şi nici perfizi. În lumea mea frumoasă oamenii se ajută, dăruiesc și nu trăiesc doar pentru ei înșiși. În lumea mea frumoasă oamenii nu judecă, nu condamnă şi nu execută fără milă. În lumea mea frumoasă, oamenii nu pedepsesc şi nu se răzbună, ci iartă. În lumea mea frumoasă oamenii îşi declară sentimentele, îşi spun “Te iubesc!”, se îmbrăţişează, se ţin de mână şi îşi oferă mângâieri. (...) În lumea mea frumoasă oamenii construiesc, nu distrug. În lumea mea frumoasă oamenii zâmbesc, nu se uită urât. În lumea mea frumoasă oamenii mângâie, nu lovesc. În lumea mea frumoasă " Oamenii iubesc, nu dispreţuiesc…" ( Irina Binder ). Scriitoarea suferă în tăcere printr-o bunătate a răzvrătirii. Ea alege " indiferenţa în locul duşmăniei ". Şi se delimitează clar, fără echivoc, de locuri care nu sunt ceea ce spun că sunt: " Tocmai am părăsit doua grupuri facebook destinate "literaturii" (spun ei), dar unde autorii sunt atacați zi de zi și calomniați laolaltă cu cititorii lor, doar pentru că unor persoane nu le-a plăcut o anume carte. Am văzut acolo un limbaj suburban și înverșunare dusă până la obsesie. Persoane care se pretind citite și cu un grad de cultură ridicat, nu fac altceva decât să bârfească toată ziua, să jignească... (...) Bine că există și din ăștia, altfel, de la cine am fi putut învăța cum n-ar trebui să fim? ( Irina Binder, blogul Insomnii )
E uimitor cum stările prietenei cititorilor care " ştiu să citească " se schimbă către colţul unde se retrage mai întâi înverşunată, apoi răzvrătită iar până la urmă împăcată cu ceea ce este ea cu adevărat dincolo de toate acesta. Şi nu face economie să le spună şi altora cum să rămână optimişti deci mereu tineri şi frumoşi: " Privește omul din oglinda ta şi privește adânc în sufletul tău. Ești cine vrei să fii? Ce ai făcut azi bun? Dar rău? Ai făcut tot ce ai fi putut face pentru a-ți trăi ziua frumos? Ai făcut ceva remarcabil, ai o amintire frumoasă sau ai trăit o zi banală? Ai avut mai multe gânduri frumoase sau mai multe gânduri negative? (...) Învață din greșelile de azi, iartă-ți slăbiciunile, lasă regretele să treacă deodată cu ziua de azi și fă-ți planuri pentru mâine. Adună-ți visurile și nu le mai abandona. Renunță la teamă! Poți orice, pentru că tu, cel/cea care te privești acum în oglindă ești CINEVA și poți fi cineva extraordinar! " ( Irina Binder ) Interesant este că după ce a scris asta, a urat fiind o oră înaintată, " noapte bună " cititorilor săi de pe blogul Insomnii. Adică ne-a trimis la somn pe toţi după ce ne-a trezit, tot pe toţi, fanii ei. :D Bineînţeles că nu asta i-a fost intenţia dar eu aşa percep starea mea de " după ". Pariez că nu sunt singurul. Şi pariez că această fiinţă nobilă este destinată şi predestinată să existe printre noi, ba chiar să se mai nască o dată şi să fie şi prietena prezentă a timpului care va veni.
Mă doare iar în spate...staţi să iau un calmant că m-am " încălzit."
... Ok...sunt aici...beau prea multă cafea...toţi cei care mă iubesc cu adevărat ştiu că nu îmi face bine numai eu nu. Ce mai contează...fumatul şi cura de slăbire încep întotdeauna de mâine, se ştie deja.
În lumea frumoasă a Irinei, nu exişti ci trăieşti pentru tine şi pentru semenii tăi : " Eu mi-aș dori să mă laud în fiecare zi cu puțină fericire dăruită unui suflet...Ne putem “lăuda“ în fiecare zi cu ceva remarcabil, important este să ne dorim să existe ceva bun și frumos în fiecare zi trăită de noi. ". ( Irina Binder )
Ei bine, oare câţi dintre noi nu ar dori să zboare măcar aşa, puţintel? Irina ne ajută până şi aici. Uite cum, citez din capodopera ei, acum " Fluturi ": "... dar se întâmplă și invers: să fii azi nefericit, distrus și singur, să crezi că ai pierdut totul și că nu vei mai avea puterea să te reclădești, că nu vei mai cunoaște oameni pe care să-i iubești și care să te prețuiască... și totuși, viața te va surprinde atât de plăcut dăruindu-ți șanse noi, drumuri noi de urmat și oameni buni care să te însoțească...".
Vedeţi cum trece timpul de frumos când vorbim despre scriitoarea noastră dragă ? E şi un pic duşmanul nostru acest timp pentru că nu stă şi el locului măcar o secundă dar în schimb, compensează prin a le rezolva pe toate şi da, asta e cel mai important. Cărţile Irinei ar putea foarte bine să fie şi o enciplopedie de pilde, nu religioase ci umane, izvorâte din străfundurile celui mai frumos suflet de scriitor pe care mi-a fost dat să îl ghicesc, bănuiesc şi chiar să-l întâlnesc, măcar la ceasul acestui moment de regăsire imaginară. Citind-o pe ea, ai senzaţia că citeşti şi din tine, puţin. Ea are cuvintele frumos şlefuite, alături de o inimă ce bate deseori strâns, sunt convins de asta. Tu cititorule ai ceea ce încă nu ai descoperit la ceasul din urmă: frumuseţea gândurilor tale, poate uneori uitate din cauza unui cotidian în care te complaci.
După cum vedeţi, nu să analizez creaţia Irinei mă aflu aici, în faţa laptopului. Nu să o laud. Ea ( creaţia superbă ) reiese din sutele de mii de fani care o citesc.
Eu vorbesc despre un OM. Despre o minune pământeană cu care mulţi ne dăm întâlnire în clipele celor mai frumoase " Insomnii ".
E o modesta. O fiinţă sociabilă. Uneori, aleargă parcă după ea însăşi şi culmea, reuşeşte să se prindă singură din urmă, depăşindu-se. Se întrece pe ea într-o competiţie cu propriile-i viziuni despre viaţă. Pune cap la cap fiecare frază şi apoi simplifică printr-o propoziţie tot ce nu au înţeles mulţi dintre noi: " Nu sunt atât de săracă încât să nu am ceva de dăruit din puținul meu. Nu sunt atât de săracă încât să țin ușa casei închisă și să îmi doresc singurătatea. " ( Irina Binder ).
Până la urmă, fiecare suflet de om poate fi bogat prin mărinimia lui. Iar acest suflet nu trebuie rănit. Irina nu îşi ascunde defel prin spusele ei dezamăgirile, poate decepţiile din vremuri tot mai uitate. Le-a transformat într-un scut care a învins izolarea şi aşa, plină pe dinăuntrul ei de o iubire puternică faţă de viaţă dar şi faţă de oamenii ce-i vede în lumea ei frumoasă, izbândeşte în războiul cu adevărurile care au durut-o şi poate o dor încă, se luptă continuu să ne arate calea către noi, către ceea ce nu am exploatat din interiorul nostru.
Ştie să fie dură cu purtătorii de vorbe-n vânt. Dar ştie si să-i ierte în cea mai clară şi binevenită indiferenţă. Cel mai frumos sentiment uman, dragostea, a purtat-o către victoria asupra celor ce nu au ce căuta în grandoarea lumii ei. O grandoare înnobilată de o frumuseţe nu doar sufletească dar şi fizică, dăruită de un Dumnezeu care a înţeles-o şi îi este mereu alături. Irina va fi mereu o femeie tânără şi frumoasă.
Nu pot decât să scriu la nesfârşit despre această scriitoare de excepţie. Nu i-am citit cărţile decât prin ce ne-a oferit ea virtual, nu sunt în România dar i-am răscolit până şi amintirile dintre rânduri, citatele date de ea şi mai ales, am încercat să nu plâng iar dacă am făcut-o şi m-am dat de gol aici, vă pot spune cu sufletul plin de bucurie că au fost CELE MAI FRUMOASE LACRIMI. Să plângi surâzând fericit prin " insomnii " şi să zbori aievea deodată cu cei mai frumoşi " fluturi ". Să ştii că aceştia din urmă s-au adunat aşa, ca să aureoleze şi mai mult o înţelepciune de care mulţi avem nevoie. Eu, poate şi datorită spuselor scriitoarei, am devenit parcă puţin mai bun.
Îţi mulţumesc, Irina!
Autor,
Adrian Melicovici.
Daca v-a placut acest articol, deveniţi FANI PE ROMÂNIA TA DIASPORA, unde de asemenea veţi regăsi materialul de faţă.
Date despre autorul materialului:
Adrian Melicovici, romancier, 5 cărți publicate, jurnalist online și în acest moment fondator al revistei tip magazin socio-cultural România TA Diaspora. Primul român care în toamna lui 2012 a refăcut, la un secol și mai bine, traseul lui Badea Cârțan, pe jos, din Târgoviște la Roma, cu steagul țării la vedere, promovând valorile românești. Actualmente locuiește în Italia unde continuă să scrie pentru el și despre cei ce merită apreciați.
Video relevant AICI.
Subiect: " Insomniile" Irinei Binder şi zbor printre " Fluturi "
Subiect:: O carte proasta
Adi Melicovici, greselile gramaticale din maculatura Fluturi nu le-ai sesizat? Nici lipsa oricarui stil literar?
Mai sunt si neconcordantele frecvente din naratiune - iata unul din exemple: autoarea o descrie pe eroina din cartea ei ca este culta, rafinata, cu o educatie aleasa, ca mai apoi, in urmatoarele paragrafe autoarea se contrazice si incepe sa redea limbajul si comportamentul de mahala ale eroinei.
Dar subiectul ce incurajeaza lipsa de moralitate si inexistenta sentimentului de dragoste din maneaua Fluturi, nici pe astea nu le-ai vazut? Despre ce dragoste este vorba, cand totul se invarte in jurul bunastarii materiale de care se bucura intretinuta cocalarilor (astea sunt personajele manelei scrisa de Irina Binder)!
Elucubratiile autoarei despre iubire si viata sunt tipice maculaturilor de nivel submediocru.
Iata si o cronica negativa ce a fost publicata in Revista Luceafarul, despre maneaua Fluturi:
https://www.luceafarul.net/cronica-la-romanul-fluturi-vol-i-de-irina-binder
Răspuns